Limba română omagiată la Cernăuți printre lacrimi de bucurie și tristețe

Limba română omagiată la Cernăuți printre lacrimi de bucurie și tristețe

Limba română omagiată la Cernăuți printre lacrimi de bucurie și tristețe

Anul acesta, la Cernăuți, am sărbătorit cu totul altfel ”Limba nostră cea Română”. Și nu numai pentru că n-am ieșit din restricțiile pandemiei, iar dl Vasile Bâcu, președintele Societății pentru Cultura și Literatura Română în Bucovina ”Mihai Eminescu”, organizatoarea dintotdeauna a acestor festivități, încă plătește tribut covidului.

Și-a spus cuvântul dorința de a ne cinsti limba maternă împreună cu frații basarabeni și cu toți românii, dar și de a evita replicile unor critici ai edițiilor precedente că e prea mult festivism (folclorism) în derularea spectaculoasă a evenimentului, sau, și mai supărător, că ne-am transformat în români decorativi. Acum, ar fi de obiectat că prea sărac a fost programul, conținând doar tradiționala depunere de flori la monumentul lui Mihai Eminescu și ”masa rotundă”, inițiată de publicistul Nicolae Șapcă, vicepreședintele Societății organizatoare, cu atotcuprinzătorul generic ”Platforma Limba română în Ucraina – trecut, prezent și viitor”. Dar pe parcursul a câtorva ore de dezbateri la această ”masă rotundă” s-a evidențiat oportunitatea, necesitatea, sperăm că și folosul, unor asemenea manifestări. Faptul că vorbim de zeci de ani despre unele și aceleași probleme nu înseamnă că trebuie să le trecem la tăcere, mai ales astăzi când învățământul în limba română în Ucraina dispare, aria limbii noastre limitându-se la comunicarea în familie și serviciile religioase în bisericile din localitățile populate de români.

Marele nostru noroc e că-l avem pe Eminescu la Cernăuți, îngerul de pază, care nu ne lasă să uităm ”cine-am fost și încă mai suntem”. Lângă statuia Poetului ne transfigurăm ca printr-un miracol, suntem cei mai uniți și mai sinceri români. E locul unde cântările corului ”Dragoș Vodă” răsună până la Dumnezeu, unde florile sunt roditoare de iubire românească, unde ne bucurăm unii de alții și nu pare o banalitate dorința de a ne îmbrățișa și fotografia împreună, mai ales când avem printre noi susținători de nădejde cum este Consulul General al României la Cernăuți, dna Irina Loredana Stănculescu. Ne-am bucurat și de binecuvântarea maicii stareță a Mănăstirii Voroneț, stavrofora Gabriela Platon, care a venit cu dar de carte, însoțită de poetul Alexandru Ovidiu Vintilă, președintele Societății Scriitorilor Bucovineni.

După acest tradițional, dar de fiecare dată emoționant preludiu, la Casa Națională s-au desfășurat dezbateri din care se conturează un program de activitate pentru prezent și viitor. Și dacă peste toate deznădejdile a luminat o rază de optimism, apoi de la lacrima Excelenței sale, Irina Loredana Stănculescu pornește.Cu vibrația impresiilor celor trei ani trăiți printre noi, dumneaei a asigurat comunitatea românească din regiunea Cernăuți că există susținere din partea Patriei istorice, fapt dovedit și de vizita reprezentanților comunității la Ministerul de Externe al României și întâlnirea cu secretarul de stat Dan Neculăescu. Țara face pași mici, dar temeinici întru folosul românilor de aici, după cum spune cu modestie doamna Consul General, meritul în mare parte aparținându-i.

Luând ca o reverență în avans aprecierea dnei Irina Loredana Stănculescu că ”limba română dăinuiește pe aceste meleaguri pentru că au existat oameni ca noi”, moderatorul Nicolae Șapcă a orientat discuția pe făgașul întrebării ”Ce facem mai departe, unde rămâne limba română – numai în familie și biserică?” Merită atenție opinia dr. Marin Gherman, președinte și fondator al Centrului Media BucPress, care a abordat aspectul pragmatic, folosirea limbii române în mediul social și economic. E foarte important acest lucru pentru generația tânără, căci încă de la Eminescu știm că ”unde este inima tineretului, acolo sunt și ideile viitorului”. Idei similare au fost exprimate și de tânăra șefă a Catedrei de Filologie Română și Clasică a Universității Cernăuțene, dr. Cristina Paladean, care a relatat despre cum promovează limba română în spațiul academic și reformele întreprinse pentru a stimula interesul tinerilor față de studierea limbii și literaturii române. De asemenea, merită să fie aplicată în practică propunerea de a-i uni pe vorbitorii de limba română de la diverse facultăți și instituții de învățământ într-o asociație (ligă) a studenților, după modelul semenilor ucraineni din așezămintele de învățământ superior din România.

Spre deosebire de tineri, reprezentanții generației mai în vârstă s-au referit la aspectul sentimental/spiritual/sufletesc al limbii române pentru supraviețuirea noastră identitară în Ucraina. Dr. Alexandrina Cernov, membru de onoare al Academiei Române, s-a aprofundat în trecut, apelând la marii înaintași – Mihai Eminescu, Cogălniceanu, Leca Morariu. Invocând curajul lor, a făcut și preziceri, adeverite de istoria din trecut, că toate imperiile care neglijează drepturile minorităților naționale au ajuns la un final dramatic, s-au destrămat. Prezentând cele trei volume despre destinul martiric al preotului Visarion Puiu, scriitorul Vasile Tărâțeanu, președintele Centrului Cultural Român ”Eudoxiu Hurmuzachi”, membru de onoare al Academiei Române, a depănat ”gânduri ce ne pun pe gânduri” izvorâte din permanenta stare de durere. Discursul său i-a insuflat optimism unuia dintre cei mai exigenți critici ai noștri, scriitorul Ștefan Hostiuc, care a exclamat că ”va renaște limba română, asemenea revenirii la viața activă a învingătorului Vasile Tărâțeanu”.

Clipe relevante ne-a dăruit maica stareță a Mănăstirii Voroneț, dr. Gabriela Platon, membră de onoare a Societății pentru Cultura și Literatura Română în Bucovina ”Mihai Eminescu”, mărturisind că vine de fiecare dată la românii din Cernăuți ca și cum ar fi ultima oară. Adică, vine cu binecuvântare și ce are mai scump la suflet. Din partea măicuței proinstarețe Irina Pântescu ne-a recitat poezia lui George Sion ”Mult e dulce și frumoasă limba ce-o vorbim”, precum și din ”Poeziile măicuței”, iar de la maica scriitoare Elena Simionovici ne-a transmis volumul ”Sfânta Mănăstire Voroneț. Trei decenii de la reînființare”. Despre remarcabila-i carte, citită și căutată, ”De la mărturia vechilor greci la mărturisirea patristică”, care ne introduce în miezul interpretărilor teologice și filosofice ale minunațiilor Mănăstirii Voroneț, ne-a vorvit poetul Alexandru Ovidiu Vintilă. În calitatea-i de redactor-șef al revistei ”Bucovina literară”, ne-a adus două numere proaspete, recunoscând că ”Bucovina literară” vine la Cernăuți ”ca la o mamă”, căci aici a văzut pentru prima dată lumina zilei. Cei prezenți au avut bucuria de a asista la lansarea elegantului său volum de versuri, premiat și înalt apreciat de critica literară ”Insectele imperiului (câte ceva despre orbirea șamanilor)”, și de a-l primi în dar cu autograf de la autor.

Cu intervenții inedite și binevenite la subiectul abordat au intervenit profesorii Dorin Misichevici, Octavian Voronca, Elena Purici, dr. doc. Ilie Popescu, autor al multor cărți întru dăinuirea limbii române. Elogii limbii române au adus tinerele de la Liceul ”Alexandru cel Bun” – Daniela Struț, Daniela Zâgrea, Tatiana Govornean. Sperăm că apelul participanților la ediția a XXXII-a a Sărbătorii Naționale ”Limba noastră cea Română”, lansat către românii din Ucraina, își va găsi ecou în inimile conaționalilor și că toate eforturile întru apărarea limbii române, de-a pururi stăpâna noastră, nu ne sunt zadarnice.

Maria TOACĂ Sursa https://bucpress.eu/

 

Share

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *